Braşovul la zi

Bun, fără introduceri inutile, scurt pe doi: oraşul ăsta se duce de râpă într-un ritm alarmant. Turismul stă în clădiri istorice (medievale, numite de toţi incompetenţii care se dau rotunzi în funcţii de conducere) construite acum câteva secole de alţii, la care ei, adică incompetenţii ăia din funcţiile de conducere, n-au adus nici o îmbunătăţire. Dar aşa-i la noi. Ne place să luăm cărămida desprinsă dintr-una din clădirile monument istoric şi să o sfărâmăm de piept că suntem oraş turistic. În fapt, incompetenţii din funcţiile de conducere ar culca la pământ Biserica Neagră în secunda 2 dacă decizia finală le-ar aparţine şi nici o altă instituţie n-ar avea vreun cuvânt de spus. Clădiri de birouri pentru viitori operatori call-center cu studii superioare, parcări şi mall-uri – astea-s moştenirile pe care actuala administraţie a oraşului o lasă viitoarelor generaţii.

Parcuri, grădini publice? A pune lucrurile astea în aceeaşi frază cu „Braşov” ar putea bine-merci să fie începutul unei excelente povestiri SF.  Un „Central Park” pe terenul fostei Rafinării poate exista doar în condiţiile în care actualii incompetenţi din funcţiile de conducere sunt loviţi subit de o maladie fatală care le-ar pune capăt incompetenţei.

Rafinaria
„Ce mama dracului vă trebuie parcuri cân’ cade pădurea peste voi? ‘ţi-ai dreacu’ de ecologi… cough, cough… nu.pot.respira. cough.cough” *sunet de corp prăbuşit inert la pământ. sursa: maps.google.ro

Nu poţi spăla bani publici cu un parc, nu poţi închiria şi sub închiria parcele de parc către terţi dubioşi, iar dintr-un copac nu poţi face S.A-uri pentru a scăpa de datoriile vechii societăţi. Deci, nu, nu vom vedea prea curând prin oraş aceste mitice construcţii numite „parcuri”. În plus, şi alea care există, deşi cu greu pot fi numite parcuri în adevărata accepţiune a termenului, fac obiectul unor viziuni şi planuri teribile. Trecând peste imbecila idee de a săpa o parcare sub Parcul „Nicolae Titulescu” şi de a replanta apoi parcul  (! tipul care a propus asta merită servicii gratuite la o clinică de specialitate pentru tot restul vieţii), ajungem la cealaltă parcare propusă pentru zona După Ziduri, lângă Biblioteca „George Bariţiu”. Bonus şi o stradă de legătură cu Şcheii prin pădurea care cade peste cetăţenii oraşului.

Dupa Ziduri
Posibilă discuţie în Consiliul Local Braşov: „Cum putem f#”e oraşul ireversibil?” „Ştiu eu! Facem o parcare supraetajată în dealul de lângă bibliotecă, şi dup-aia-i f”#”m o stradă prin pădure”. În imagine, Aleea După Ziduri şi Bastionul Graft. sursa: arhiva personală

Ce are de zis presa locală despre acest subiect? Păi nu mare lucru. Se mulţumeşte pur şi simplu să redea comunicatele oficiale. Nerv, investigaţie, obiectivitate, spirit civic? Ok, ştiu că toate ziarele sunt controlate politic şi a da doar impresia că eşti împotriva curentului îţi poate asigura o vizită la Oficiul Forţelor de Muncă, lucru nu tocmai dezirabil când ai o familie, copii şi alte presiuni financiare, dar atunci asta se mai poate numi presă, sau e doar o joacă de-a jurnalismul? Iertaţi-mi lipsa de empatie, dar sper că noaptea abia puteţi dormi şi că aveţi coşmaruri pentru prostituţia la care vă supuneţi. (Şi iată cum eu nu voi fi niciodată angajat de mass-media locală)

Giratoriul care se naşte la Maternitate (da, ştiu, e de rahat gluma) a prins 12 rânduri şi un cuvânt în Monitorul, prezentând motivaţia următoare: în zonă se creează ambuteiaje la orele de vârf. După 4 ani de liceu şi 5 de facultate care mi-au prilejuit să trec aproape zilnic prin acea zonă, ajung la concluzia că „ambuteiaj” are mai multe înţelesuri, în funcţie de strada în care va da strada care va trece prin pădurea mai sus amintită care acum este zonă de promenadă. Ah, şi v-am zis că clădirea de la nr.1 de pe Gheorghe Dima e în plan să fie demolată? Că-i veche, că-i vai de capu’ ei, că mai bine ar da o sticlă de câteva etaje, că doar ce p”#a incompetenţilor din funcţiile de conducere? Presa locală e pe „mute”, interneţul local doarme şi el, cu o excepţie momentan, că doar ne permitem din când în când un city-break la Berlin, Viena sau Budapesta, aşa că ce să ne mai batem capul cu Braşovul?

Da, îmi imaginez cât de greu este să conduci un oraş şi că uneori mai apar accidente (ahaha!), de acord că zonele periferice nu mai arată ca nişte ghetouri. Dar, serios acum, cum unui copil autist nu i se dă coroniţa doar pentru că respiră şi merge pe două picioare, nici voi nu vă puteţi aştepta la o baie cu şampanie.

P.S. poate că unicul cititor al blogului ăsta va considera că mă repet, dar culmea incompetenţei a fost atinsă de administraţia locală prin 2004-2005, când au decis eliminarea pietrei cubice de pe Mureşenilor şi alte străzi din centru pentru a uşura traficul maşinilor. În acest sens au făcut şi un giratoriu la intrarea pe Mureşenilor. Apoi, recent, aceiaşi incompetenţi declară că au de mult în agendă să facă pietonală toată zona centrală, pentru că turism şi alte bălării. Practic, tot ce-au făcut atunci vor modifica din temelii acum. Ăştia trebuie să fie o rasă deosebită de incompetenţi.

Un gând despre „Braşovul la zi

  1. Despre Central Park: nenorociţii de comunişti au abrobat în Schiţa de sistematizare din 1980 (echivalent al PUG din zilele noastre) mutarea Rafinăriei si amenajarea unui parc pe terenul ei. De fapt, încă din 1937, Primăria a interzis funcţionarea şi extinderea Rafinăriei, dar a durut-o fix în pix pe aceasta, fiind societate americană cu pile la guvern şi producţie de război pentru… germani. Care societate 100% americană a fost mai apoi 100% bombardată tot de americani, cerând în final şi despăgubiri statului român pe baza unui dosar de expertiză cu multe sute de pagini. N-a primit, că a devenit Sovrom, România schimbându-şi arondarea ca şi colonie şi guvernatorii, şi – fără a se ţine cont de pericolul reprezentat pentru populaţie – a fost reconstruită taman pe acelaşi amplasament. Abia în 1980, timid şi nesigur, s-a aprobat „de principiu” mutarea ei, evident „la o dată ce se va stabili ulterior”… După 1990, a primit însă în mod simptomatic autorizaţii de construire pentru modernizare. S-a mutat doar întâmplător, în urma marelui jaf imobiliar, când presiunea politică asupra deţinătorilor de fabrici în intravilan a dus la dispariţia industriei locale. Acum, bătălia este să se fenteze obligaţia de ecologizare a terenului, dar avem deja experienţa „pozitivă” de la Hidromecanica, nu-i aşa?
    Central Park? Nu, nu e bun, că nu poţi intra cu SUV-ul pe alei…

    Alte parcuri? Tractorul, amenajat în 1955 tot de comunişti, ajunsese la 50 % din ce a fost în 1990. Acum, graţie unui supermarket, unui hipermarket, unui teren de sport şi a unui patinoar, a ajuns la 25% din ce a fost. Parcul Titulescu (ex Central, ex Prieteniei, ex prieteniei Româno-Sovietice, ex Regele Carol II, ex Andrei Muresianu, ex Cuteanu ş.a.m.d.)? E impropriu numit parc: ca suprafaţă, nu se încadrează nici măcar în noţiunea tehnică de „grădină publică”, fiind de fapt doar un banal scuar verde interstradal. În perioada 1900-1968 a fost prevăzut ca şi centru verde al fostului „viitor centru civic”, ce urma să se desfăşoare pe laturile sale şi parţial s-a şi realizat până în 1946. Oricum, este propus pentru rupere în două printr-o construcţie subterană peste care sigur nu vor creşte copaci. La fel, rupere în două pentru zona Livada Poştei – turnuri. Divida et impere! La fel, la Tractorul s-a atacat exact mijlocul. După ce ai rupt ceva, e mai uşor să faci uitate din memoria colectivă bucăţelele rămase…

    Bv – cel mai verde oraş? Sigur, în ce priveşte stâlpii de pe marginea drumului.
    Oslo are de fapt acest titlu, cu 30% spaţii verzi publice amenajate. Prin comparaţie, Oraşul Stalin redivivus are sub 3%, deşi s-au raportat oficial ca spaţii verzi toate dealurile din jur şi chiar fâşiile de protecţie de sub liniile de înaltă tensiune, profitându-se de o lacună legislativă. Bucureştiul, dar mai ales Timişoara şi Clujul, sunt în realitate mult mai verzi. Spaţiu verde public amenajat este un loc unde tot omul poate accede uşor şi neîngrădit. A nu se confunda cu un versant împădurit, cu o pistă de montain-bike sau cu un teren de sport.

    Aşa că teoretic stăm bine. Practic nu contează, oricum suntem prezumaţi a fi suficient de proşti.

Adaugă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.