Când cazi la ski și simți efectele

Joi am fost cu un bun prieten la ski în principiu ca să putem spune c-am făcut chestia asta pe 20 aprilie.

Am ajuns în cele din urmă să ne dăm sus prin Sinaia, într-un mediu extraterestru unde cerul nu se distingea de pământ. Stilul meu primitiv de a skia (genunchii jos și curbe cât mai minimaliste) trebuia să-și ceară tributul în cele din urmă. În primele secunde după ce m-am oprit din rostogolit nu știam exact dacă sunt pe pământ sau pe un nor. L-am văzut pe Ovi alunecând încetișor spre mine, m-am scuturat de costumul de yeti și am continuat cursa.

Eram convins că-mi voi resimți fizicul abia în ziua următoare, n-aveam vreo îndoială. Însă nu mă așteptam ca și sertarele minții să-mi fie afectate. „Deşi au reuşit un joc foarte bun, acest 0-0 contra lazialilor îngreunează şansele de promovare ale stegarilor în prima ligă.”

M-am buşit aşa de tare încât am visat că FC Braşov făcut egal cu Lazio Roma în Liga a 2-a. Cred că era Liga 2-a şi nu Serie B pentru că reporterul vorbea în română.

Anunțuri

Primul meu tricou cu FC Braşov!

Tricou FC Brasov

Când ziua ta e în noiembrie aşa că-ţi faci un cadou în martie pentru că timpul e doar un construct uman şi oricum nu contează.

Ăsta-i modelul original purtat de Steagu’ în sezonul 2000-2001, când s-a clasat pe 3 în Divizia A şi s-a calificat, în sfârşit, după 27 de ani, în cupele europene. Pe spate are numărul 5, purtat de fundaşul Ionel Cazangiu, 16 meciuri şi-un autogol în sezonul ăla. Predestinat cumva, pentru că în şcoala generală eram maestrul autogolului. Sau numărul legendarului Nicolae Pescaru, dacă-ţi place s-o arzi transcendental.

Practic, ce voiam să zic e că ăsta-i primul tricou cu FC Braşov din viaţa mea. Baiul îi că-s încă prea gras pentru el. Ştiu că din poză nu pare, dar #unghiuri.

Hai Steagu’!

Odiseea unui suporter

Dus de mâna pe stadion prima data, totul îmi părea uriaş. Şi infinit mai zgomotos decât zarva pe care o făceam cu ceilalţi copii în faţa blocului şi despre care un vecin din schimbul trei spunea că nu are egal. Banalităţi. Tipul nu fusese pe stadion niciodată.

Doamne, în ce frenezie nimerisem atunci! Erau ultimele meciuri pentru salvarea de la retrogradare şi stadionul, vă vine sau nu să credeţi, era plin pentru că braşovenii sperau cu toată fiinţa lor că se poate. Ce frumos a fost! Meciuri de la şase seara şi miros de iarbă în apus de soare. Miros de torţe şi fumigene! Zgomot de confetti şi role care brăzdează văzduhul, simfonie de glasuri răguşite şi sonetă de minge care atinge plasa porţii. Astea sunt lucruri care, cunoscute de mic, rămân cu tine toată viaţa. Pentru că el fac totul să pară o poveste, un basm, ceea ce prinde foarte bine la copii. La oameni mari e mai greu, pentru că ei deja trăiesc romane logice în care nu prea există nonsensuri şi fantezii.

Dar ajungem oameni mari. Copiii de ieri sunt „stâlpii” galeriei de azi. Şi basmul continuă să se scrie. Mai fantezist sau mai realist, pentru că nimeni nu e imun, oricât ar încerca, la relele societăţii, fiecare torţă aprinsă, fiecare rolă aruncată, fiecare cântec cântat şi fiecare gol strigat sunt o altă pagină din cartea noastră de poveşti.

Cartea de poveşti de acum un deceniu în imagini, când braşovenii trecuseră peste emoţiile retrogradării şi acum sperau să iasă în Europa după 27 de ani de aşteptare.

Scurtmetrajul românesc "În Deplasare"

Știu că l-ați așteptat. Unii dintre voi, mai norocoși, l-ați văzut deja pe DVD (cum sună asta :)) ). Ceilalți, să nu vă așteptați la cine știe ce fir epic și dialoguri revelatoare. Sunt doar niște băieți, susținători ai echipei FC Brașov, într-un tren, în drum spre alt oraș, pentru a vedea meciul jucat de echipa lor de suflet. Nici mai mult nici mai puţin. Povestea deplasării la meciul Universitatea Cluj – FC Braşov, jucat la Alba Iulia, în februarie 2011.

Da, ăsta e filmul ce l-am trimis în martie la Cannes. Evident că n-a fost primit. Zicea Piţi după ce l-a văzut pe DVD: „doar dacă e în juriu vreunu’ care ştie ce înseamnă viaţa de suporter ai şanse să ajungi în Franţa”. Deh, ultraşilor mei le-a plăcut că, vorba aia, sunt implicaţi sentimental. Sper să placă şi celorlalţi suporteri braşoveni. Las comentariile deschise aici şi pe YouTube în speranţa unor critici constructive.

Tata Ucu | 85 de ani

FC Brașov este singurul club de fotbal din lume înființat înainte de al Doilea Război Mondial ce are un membru mai în vârstă decât clubul în sine. E simplu! Laurian Ovidiu Taus (supranumit Tata Ucu) e născut pe 16 iulie… 1926. Așadar, medicul Steagului este cu 10 ani mai bătrân decât FC Brașov, înființat în toamna lui 1936.

Din 1959 şi până-n prezent, Tata Ucu apare în toate pozele de grup. Convingeţi-vă cu cele câteva instantanee de mai jos.

1979/1980. Tata Ucu, rândul de jos, al doilea de la dreapta la stânga.
1993/1994. Tata Ucu, rândul din mijloc, primul din dreapta.

2000/2001. Tata Ucu, rândul din mijloc, al treilea de la stânga la dreapta, pregătindu-se de a patra aventură europeană cu FC Braşov.
17 iunie 2011. Cea mai recentă fotografie cu Tata Ucu în acţiune. Aici, îngrijindu-se se starea de sănătate a unui junior „stegar”.

Nu în ultimul rând, un fel de interviu “totul despre Tata Ucu”. Am avut onoarea să-l vizitez pe domnul Taus în anul I de facultate şi să realizez interviul de mai jos chiar în biroul domniei sale. LA MULŢI ANI, TATA UCU !!!

Laurian Ovidiu Taus from Răzvan I. Dobrică on Vimeo.