Steagul roşu şi…Braşovul – Intro

De când îmi ardeau degetele să scriu despre acest subiect. Nu e vorba despre fosta denumire a echipei F.C. Braşov în acest articol, ci chiar despre acest simbol, „steagul roşu”. Majoritatea oamenilor privesc steagul roşu ca fiind simbolul regimurilor totalitare de stânga, comunismul mai exact, iar culoarea roşie simbolizează „sângele clasei muncitoare exploatate”. De asemenea, culoarea roşie simbolizează sfidarea iar în secolul al XV-lea steagul roşu era considerat „steagul sfidării” fiind ridicat pe zidurile cetăţilor asediate pentru a avertiza atacatorii că nu sunt dispuşi să se predea. În jurul anului 1300 corăbiile normande arborau fanioane roşii, lucru ce însemna că „nu vor cruţa pe nimeni”, adică nu vor lua prizoniei în bătălie. Piraţii francezi din Indiile de Vest înălţau înainte de începerea vreunui conflict pavilionul Jolly Roger, steagul acela negru cu un craniu alb, pentru a-şi intimida victimele. Dacă acestea alegeau să lupte atunci piraţii arboraul steagul roşu, care semnifica faptul că odată cucerită, corabia şi marinarii ei nu vor avea parte de îndurare. În 1797, când marinarii Marinei Regale Britanice s-au revoltat la Nore, la gura râului Tamisa, ei au ridicat în semn de nesupunere steagul roşu pe mai multe dintre corăbiile răzvătite. Steagul roşu a devenit simbolul răscoalei din oraşul Merthyr Tydfil, Ţara Galilor, când muncitorii au preluat controlul asupra oraşului pentru 5 zile, până când au fost înfrânţi şi masacraţi de soldaţi. Se spune că steagul revoltei ar fi fost o cămaşă înmuiată de Dic Penderyn în sânge de viţel.
Asocierea steagului roşu cu politicul a avut loc pentru prima dată în anul 1789, în timpul Revoluţiei Franceze, când acesta este adoptat de iacobini, cei care controlau Comuna din Paris. Apoi, tot în Franţa, dar în timpul Revoluţiei din 1848, socialiştii şi republicanii radicali au adoptat steagul roşu ca simbol al „sângelui muncitorilor furioşi”. În 1871, steagul roşu devine simbolul Comunei din Paris, din acest moment el fiind permanent asociat cu socialismul. Partidul Laburist Britanic a avut ca simbol, de la înfiinţarea sa şi până în 1986, steagul roşu, ce a fost înlocuit apoi cu un trandafir roşu. Trandafirul roşu a fost mai apoi preluat ca simbol şi de majoritatea partidelor social-democrate sau socialiste din Europa. Motivul schimbării simbolului a fost dat în primul rând de faptul că steagul roşu era văzut în cvasi-unanimitate ca simbol al comunismului. Cum s-a ajuns aici? Ca să glumesc un pic aş spune că acest lucru s-a datorat unui marketing mai bun practicat de adepţii bolşevismului. Treptat, aceştia au preluat un simbol al nesupunerii şi al răzvrătirii şi l-au transformat în simbolul ideologiei lor, una care cerea supunerea totală a maselor în faţa unei singure persoane. După Revoluţia din Octombrie, bolşevicii au „decorat” steagul roşu cu o seceră şi un ciocan, acesta fiind steagul oficial al republicii sovietice şi simbolul mişcării comuniste internaţionale.

Reclame

Eroii de sub Tâmpa

Duminica trecută am avut curiozitatea să observ îndeaproape un monument, închinat soldaţilor români căzuţi în Al Doilea Război Mondial, aflat în curtea bisericii din Noua. Monumentul nu îmi era străin, însă, până duminica trecută, niciodată nu i-am acordat suficientă atenţie.

Tricolorul ce tronează în faţa monumentului



GLORIE ETERNĂ EROILOR NEAMULUI!
Barbu Gică
Popa Mihalache Gheorghe
Adam Muntean
Olaru Ioan
Tâmpa Gheorghe
Popovici Mircea
Ştirbu Alex
Ştirbu Constantin
Bude Niculae