Când cazi la ski și simți efectele

Joi am fost cu un bun prieten la ski în principiu ca să putem spune c-am făcut chestia asta pe 20 aprilie.

Am ajuns în cele din urmă să ne dăm sus prin Sinaia, într-un mediu extraterestru unde cerul nu se distingea de pământ. Stilul meu primitiv de a skia (genunchii jos și curbe cât mai minimaliste) trebuia să-și ceară tributul în cele din urmă. În primele secunde după ce m-am oprit din rostogolit nu știam exact dacă sunt pe pământ sau pe un nor. L-am văzut pe Ovi alunecând încetișor spre mine, m-am scuturat de costumul de yeti și am continuat cursa.

Eram convins că-mi voi resimți fizicul abia în ziua următoare, n-aveam vreo îndoială. Însă nu mă așteptam ca și sertarele minții să-mi fie afectate. „Deşi au reuşit un joc foarte bun, acest 0-0 contra lazialilor îngreunează şansele de promovare ale stegarilor în prima ligă.”

M-am buşit aşa de tare încât am visat că FC Braşov făcut egal cu Lazio Roma în Liga a 2-a. Cred că era Liga 2-a şi nu Serie B pentru că reporterul vorbea în română.

Demotivaţional cu camioane

Ce se vede aici sunt două camioane fabricate la uzinele „Steagul Roşu” prin anii 1960 – un al treilea e în dreapta celui verde.

Sunt printre primele modele. Nu mă pricep care-i „Bucegi”, care-i „Carpaţi” şi etc., şi nici nu asta contează acum.

Ideea e că piesele astea de muzeu sunt parcate în faţa fostului palat adminstrativ al uzinei de vreo trei ani imediat. Cum în Braşov plouă şi ninge, şi ninge şi plouă, şi uneori mai e şi lapoviţă, dar şi caniculă, şi apoi iar plouă şi ninge, rezultă că bătrânii ăştia s-au făcut ţurţuri şi oameni de zăpadă de s-au plictisit.

Îmi imaginez un şofer, proabil chiar portarul, care ţi-ar zice că trebuie ceva aprobare scrisă de la şeful de garaj ca să poată muta camioanele, că altfel poate să aibă probleme.  „Dar, Răzvan, te-ai dus să întrebi, să vezi exact cum stă treaba?”

Etepla! Trebuie şi stomacu’ la băieţii de la recondiţionări auto sau fier vechi să mânce ceva.

 

Primul meu tricou cu FC Braşov!

Tricou FC Brasov

Când ziua ta e în noiembrie aşa că-ţi faci un cadou în martie pentru că timpul e doar un construct uman şi oricum nu contează.

Ăsta-i modelul original purtat de Steagu’ în sezonul 2000-2001, când s-a clasat pe 3 în Divizia A şi s-a calificat, în sfârşit, după 27 de ani, în cupele europene. Pe spate are numărul 5, purtat de fundaşul Ionel Cazangiu, 16 meciuri şi-un autogol în sezonul ăla. Predestinat cumva, pentru că în şcoala generală eram maestrul autogolului. Sau numărul legendarului Nicolae Pescaru, dacă-ţi place s-o arzi transcendental.

Practic, ce voiam să zic e că ăsta-i primul tricou cu FC Braşov din viaţa mea. Baiul îi că-s încă prea gras pentru el. Ştiu că din poză nu pare, dar #unghiuri.

Hai Steagu’!

Există speranţă

După ordonanţe suspecte în favoarea corupţilor ţării, umbre ale falimentului asupra Steagului şi alte alea-alea, o bomboană de ciocolată cu biscuiţi ruptă de la sine în două jumătăţi perfect egale după dezambalare e probabil cea mai veselă chestie pe care am experimentat-o anul acesta.

Lucrurile mici, coane.