De ce sunt în favoare salariilor mai mari pentru parlamentari

Simplu! Scapă de scuza ciubucului şi a afacerilor paralele pentru că, of, Doamne!, salariul de funcţionar al ţării e sărăcie. Gata, de acum nu mai lucrează pe firimituri în slujba a zeci de milioane de oameni, au şi motivaţia salarială necesară ca să facă chestii utile pentru cetăţeni.

Şi mai e un aspect delicios aici. Practic, la orice viitoare ieşire în decor îi vom putea trosni un bolovan în cap şi turna cocktail molotov pe gură oricărui parlamentar care se scuză că borcanul cu miere era prea dulce pentru a fi refuzat.  Morţii ‘mă-tii, dacă nici cu 18 mii de lei pe lună (salariul ăl’ mai mic) nu-ţi satură stomacul şi sufletul, jet!

Şi ultima chestie. Poate fi un impuls şi pentru ăştia mai tineri să se bage-n politică şi să influenţeze direct mersul ţării. Ce vrei să te faci? Senator! Pac, ia d-aici 18 mii de coco, arată ţării ce poţi.

Dar partea mea preferată rămâne aceea că acum îi vom putea vătăma fizic pe aleşi fără a mai chestiona moralitatea acţiunilor noastre.

Poze cu maşini trecând printr-o baltă

Când eram mic îmi plăcea să privesc maşinile mergând prin ploaie. Dacă luau şi-o baltă sub roţi era bonus pentru mine.

Azi, graţie noilor tehnologii de asfaltare care permit crearea lacurilor carosabile fără pericole subacvatice pentru suspensiile maşinilor, precum şi a camerelor de fotografiat ultra la îndemână, am pozat în staţie la Nemo nişte maşini care, în goana lor spre Capitală sau hypermarket-uri, făceau şi-o bălăceala prin surprindere.

Faza cu balta aie e că nu-ţi dai seama că-i acolo decât atunci când eşti deja în ea.

 

Maior Drăgănescu, în p##a mea!

Ha, ha, ce proşti sunt jandarmii, l-au luat la capace pe unul de-al lor. Doar că faza nu-i chiar aşa.

Asta-i dulceaţa acestui secol cu camere de filmat în fiecare buzunar, că poţi recrea imaginea de ansamblu a situaţiei. Maior Drăgănescuînplm e tipul care la secunda patru ţâşneşte de pe trotuar şi plachează un instigator. Cad amândoi, instigatorul este mai iute de picior, maior Drăgănescuînplm mai ghinionist. Este la rândul său placat de un jandarm care n-a văzut scena de la început şi-l ia drept unul dintre instigatori. Apoi, maior Drăgănescuînplm este călcat de cireada de „ţestoase”, probabil îşi mai ia şi câteva bastoane în cap ca să stea cuminte. Prins în crossfire, c’est la vie.

E amuzant cu draci dacă vezi doar filmarea în care grămada cere vârf pe maiorul Drăgănescuînplm. De fapt, stai. Parcă legate între ele filmările fac situaţia şi mai haioasă. Oricum, doar în baza primeia e lejereanu s-o dai în conspiraţii cu şefi ai Jandarmeriei care atacă jandarmi împreună cu instigatorii şi care apoi îşi iau picioare în cap mai repede decât pot ei spune „maior Drăgănescuînplm”.

Jandarmii în civil sunt relativ uşor de recunoscut. După vorbă, după port. Uneori şi după echipamentul din dotare. Bine, relativ uşor de recunoscut când nu începe haosul. Maior Drăgănescuînplm o ardea civil şi paşnic şi-i analiza pe băieţii care bombardau cordonul de jandarmi. Nu lucra sub acoperire. Sub acoperire îţi iei bastoanele şi faci excursia la dubă, nu te deconspiri cu nume şi grad în faţa camerelor de filmat. Asta dacă nu eşti un prost.

P.S. din ce-mi dau seama, nu maior Drăgănescuînplm e cel care ţipă la jandarmi că-s handicapaţi. N-ar mai fi avut başii necesari după bumbăceala primită.

Scoaterea dramei din fotbal prin implementarea deciziei video

La Campionatul Mondial al Cluburilor care are loc zilele astea în Japonia se foloseşte, în mod experimental, „arbitrul video” (Video Assitent Referee îi zic ei oficial), pentru a îndepărta misterul de pe fazele misterioase ale jocului. Un fel de Scooby-Doo, în care arbitrul principal se consultă cu gaşca pe tuşă în faţa unui ecran plat şi demască infractorii.

Abia în semifinale VAR-ul a atras atenţia în mod deosebit, când în urma folosirii sale s-a decis acordarea unui penalty pentru Kashima Antlers (Japonia) în meciul contra echipei Atlético Nacional din Columbia.

Eu îi înţeleg pe copiii ăştia şi cu tehnologia lor. O vor peste tot, pentru că face lumea mai bună, mai dreaptă, mai corectă. Faza e că jucătorul căruia i se pune piedică în careu este în offside în momentul pasei. Pe bune, mai dă play clipului o dată şi pune stop când dă ninjală-ul centrarea şi uită-te în dreapta sus. E offside. Arbitrul video (tipul care se uită la meci pe ecran) l-a atenţionat pe arbitrul din teren că s-a întâmplat ceva şi c-ar fi bine să vadă şi el. Şi amândoi au văzut penalty-ul, dar n-au văzut offside-ul. Bine, sistemul e experimental, la anul va fi testat în ligi inferioare din Germania, Anglia şi Italia, dar se pare că fotbalul aşa cum îl ştim noi, mergem pe încredere şi ce-o fi, o fi, va deveni amintire în câţiva ani.

Fotbalul va deveni şi mai safe. După protejarea integrităţii fizice a jucătorilor prin acordarea de cartonaşe galbene şi la un strănut mai zdravăn, acum se face pasul şi spre protejarea integrităţii sufleteşti. Nu vor mai exista un Munteanu sau Lampard care să se crucească cum de mingea lor care a trecut linia porţii cu juma’ de metru nu se pune gol, nu vor mai exista un Tilkovski care să se oftice că mingea care a căzut pe linie s-a pus gol şi, la naiba!, însăşi mâna lui Dumnezeu va fi scoasă pe tuşă.

Într-adevăr, unii trişează şi mai au şi tupeu să se bucure pentru asta, alţii pur şi simplu recunosc. Fotbalul oglindea viaţa de zi cu zi cu toate panaramele şi oamenii ei, iar acum se va transforma într-un safe space în care greşeala nu mai are loc.

 

P.S. Nu-s nici fanul tehnologiei „goal line decision” (aia de îi zice pe ceas arbitrului dacă a fost sau nu gol). Nu va mai rămâne nimic dramatic în fotbal odată cu dispariţia controversei. Sunt un moş speriat că tehnologia va transforma ce iubesc în ceva diferit, care nu era pe vremea mea. 

Depinde cum vorbești, românule!

Dacă nu l-ai văzut încă, o să-l vezi acuș – video din acela alb-negru, cu muzică dramatică pe fundal și text și mai dramatic în prim-plan, despre ce înseamnă să fii român și alea-alea.

No, ia să vedem punctual care-i baiul.

Când îţi vorbesc de suveranitate, mă faci naţionalist.

  • Ne-au condus turcii, austro-ungarii, a trebuit să punem rege străin la câtă nemernicie era în țara asta, francezii ne-au scos din caca în Primul Război Mondial, am mers cu nemții până la porțile Stalingradului, apoi sovieticii ne-au reeducat elitele și poporul. Am dovedit că suntem suverani doar pe șpagă, comision, eșec și, surpriză, visare, că mai suntem unii care încă sperăm ca va fi bine. Așadar după toate astea, când în sfârșit e un pic de pace și bine, simți că te cam strânge suveranitatea? Suveranitatea aia absolută pe care ți-o imaginezi este o utopie, mai ales în secolul XXI. Ultimul tip care a experimentat cu ideea asta n-a mai prins Crăciunul. Nici nevastă-sa.

Când îți vorbesc de națiune, mă faci legionar.

  • Man, stai oleacă. Paranoia că ungurii vin să ne ia Ardealul, că Rușii vin să ne ia totul, că dacii sunt epicentrul conștiinței universale și multe altele – astea te fac să nu pari prea în regulă. Cunosc mulți dintr-ăștia în care crește națiunea când aud doi unguri de 80 de ani vorbind maghiară în Brașov. N-am cum să-i iau în serios nici pe ei și nici pe tine. Cei ca tine au stricat dacii pentru noi restul, cei ca tine vor să transforme istoria în ori e albă, ori e neagră.

Când îți vorbesc de unire, tu mă faci putinist?

  • Man, stai the fuck oleacă! Poate am fost eu prea detașat de evenimente, dar de când unionist = putinist? Cine a creionat chestia asta, când? Sau tu vorbești despre unirea Rep. Moldova cu sovietele? Atunci, da.

Când îți vorbesc de tradiții, mă faci învechit.

  • Dominișoară, nu mai face morală oamenilor care aleg să petreacă de Halloween și Sf. Valentin, și-atunci nimeni n-o să aibă nici un bai cu tine pentru că faci binge watching la emisiunile Mărioarei Murărescu. În loc să bagi o doină de jale, să te lași cuprinsă de milenarismul ăstui popor, tu alegi să postezi statusuri cretine și să apari în filmări tâmpite despre ce panseluță specială ești tu. Cheamă-ți prietenii, faceți o horă, e destul loc pentru toată lumea pe pământul ista, cum ar zice bunică-mea.

Când îți vorbesc de credință, mă faci îndoctrinat retrograd.

  • Dar ce-ar fi, în morții mă-tii – Doamne iartă-mă!, să-ți vorbești doar ție despre credință? Că religia, credința, astea-s chestii intime, nu să le fluturi pe unde apuci încercând să demonstrezi că astfel ești undeva într-o dimensiune superioară. Înțeleg să-ți aperi ideile când cineva te atacă, dar în rest e vorba doar despre bun simț.

Când îți vorbesc de biserică, mă faci pupător de moaște.

  • Man, stai oleacă. Vezi mai sus la colegul.

Când îți vorbesc de familie, mă faci fanatic religios.

  • Din nou băgând religia în toate, futu-i de viață! Se observă după tremurul din voce că femeia aceea și-a dorit replica. Când s-au împărțit replicile, ea a zis că-și bagă piciorul în tot și pleacă acasă în sânul familiei ei tradiționale dacă nu i se dă replica asta. Toleranță, scumpă doamnă – n-aveți din asta. O familie cu doi tați sau două mame e oricând de preferat unei familii tradiționale disfuncționale. Asta n-are a face cu religia, ci cu a fi om.

Când îți vorbesc de Eminescu, Noica, Eliade, mă faci antisemit.

  • Mai țineți minte ora aia de română din liceu când am făcut Luceafărul și am râs toți la cât de antisemit e colegul ăla care știa toată poezia pe de rost? Alooo, domnișoară, pe vremea lui Eminescu, Noica, Eliade, discursul antisemit era cel mai la modă lucru. A nu accepta chestia asta nu înseamnă a nega opera celor trei și a altora, că împăcarea cu istoria nu se face luând doar ce ne place și ignorând restul lucrurilor.

Când îți vorbesc de resurse, păduri și pământ, mă faci comunist.

  • Fără ștou, dar lunaticii ăia pentru care 50 de ani de trecut comunism nu aprind nici un beculeț au găsit în protestele Roșia Montană un mediu bun de a pătrunde în mainstream cu fanteziile lor. Știu că majoritatea participanților nu era pe același film, dar căcănarii care cred că juma de secol sub seceră și ciocan n-avea „nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului științifc” și că știu ei mai bine cum se face – ei bine, ăia au căutat să fie în linia întâi. Ah, și nu mai țipa că noi „nu ne vindem țara!”. Hai, poate tot ce s-a întâmplat pre-1989 e prea îndepărtat în timp și d-aia ai lacune, dar anii 1990 au fost ieri.

Când îți vorbesc de normalitate, mă faci incorect politic.

  • Black, brown, red, yellow, normal, we are all the same! – Normalitate e să accepți că există oameni diferiți, cea mai cea normalitate să nu te doară cine cu cine și-o trage și în ce crede, atâta vreme cât asta nu afectează sensul vieții tale. Love will set you free!

Cine ești și tu pe cine reprezinți, de mă acuzi pe mine că sunt român?

  • Sunt tot un român și mă reprezint pe mine. Dar tu probabil ești prea para ca să mă crezi. Consideri că totul e o conspirație și oculta mondială ne vrea dispăruți. Măi, chestia asta denotă, după toată pledoaria ta despre istorie, suveranitate, credință, chestii, socoteli, ce părere proastă ai, de fapt, despre neamul ăsta. Tocmai tu, care te bați în piept că Ștefan, că Vlad, că Mircea au ținut piept atâtor imperii, te lauzi că am ieșit totuși cu bine din scrumul a două războie mondiale, deci după ce de atâtea ori în istorie existența noastră ca neam a fost pe muchie dar iată că acum suntem aici ca să vorbim despre asta, deci după toate astea tu crezi că o ocultă de boșorogi bogați cu prea mult timp liber vor șterge România de pe hartă.

Cum ar spune un clasic în viață pe nume Cadi, „nu da înapoi atunci când ai dreptate, dar nici n-o arde aiurea frate.” Să fie pace în lume.