Am fost la hochei, credeam că-s la filarmonică

Treizeci şi şapte de secunde rămase din meci. E 2-1 pentru Ciuc. Pucul urmează să fie repus din terenul ciucanilor. Sunt în picioare la marginea tribunei, că la ce emoţii am nu pot sta jos, oamenii fac asta de jur împrejurul patinoarului, nişte copii se adună şi ei la margine şi se ridică pe vârfurile picioarelor ca să privească peste plexiglas.

Treizeci şi şapte de secunde rămase din meciul care va decide finalista Cupa României. Ciucul are 2-1, pucul urmează să fie repus din terenul lor, mai sunt 37 de secunde din meci, dar un „fan”, un mergător la mall, un bulangiu coclit, dă din gură şi îmi face semne să mă aşez pe scaun, pentru că el şi gagicile cu care era nu mai pot să vadă meciul de pe poponeaţă.

Trezeci şi şapte de secunde rămase din meci, 2-1 pentru Ciuc, pucul e în terenul lor, şi pizdeţul ăla îşi exprimă dreptul de a vedea meciul stând confortabil pe scaunul pentru care A PLĂTIT! Avea şi o eşarfă cu Corona legată la mâna dreapta, că aşa o fi văzut el prin filmuleţe pe net că poartă suporterii eşarfele, şi îmi făcea semn să mă aşez.

Treizeci şi şapte de sec… „ridică-te în pula mea de prost în picioare, dacă nu vezi. Mai sunt treişapte de secunde şi tu stai jos?!”, am răcnit la el. Copiii care iniţial cedaseră cerinţelor cetăţeanului european cu drepturi au zbughit-o zâmbitori de pe scaune înapoi la marginea plexiglasului.

Înţelesesem că la hochei e un public elevat, alea-alea, nu ca ăia care merg la fotbal. O fi, taică, nu zic nu, dar pentru un sport de contact mare parte din publicul ăsta e mai elevat decât la o premieră a filarmonicii. Palmele lovite ritmat una de cealaltă se vând mai scump ca un gram de aur, iar folosirea vocii pentru acompanierea palmelor face obiectul unei tranzacţii care mai întâi trebuie studiată de avocatul personal.

Ştiu că fiecare trăieşte meciul în felul lui, dar când mai sunt 37 de secunde din meci, e 2-1 pentru Ciuc, patinoarul e în picioare şi pucul e în terenul lor, tu chiar aşa tupeu jegos ai să ceri cuiva să se aşeze pentru că tu şi prietenele tale nu vedeţi meciul? Du-te, mă, şi mâncă căcat până nu te mai poţi ridica de pe scaun nici dacă viaţa ta ar depinde de asta.

Anunțuri

Ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s