Becul

Pe dealul de lângă Pescăruș sunt niște băncuțe la umbra copacilor. Programul la tiroliană se terminase, așa că ne puteam bea liniștiți berea acolo, lăsându-ne urechile gâdilate de muzica columbiană şi de sunetul rolelor care dădeau ture lacului. O glumă, o caterincă, un gât de bere, până ne pică ochii pe becul spart. De fapt, nu. Nu becul era spart, ci globul de sticlă care l-a înconjurat cândva. Partenerul său încă rezista, având doar o gaură. Ne-am pus glumele şi caterinca şi berile pe pauză şi am început să ne imaginăm ce s-a întâmplat.

1. Ursul. Pentru că, nu-i aşa?, trăim în Braşov, oraş unde un urs poate fi responsabil de cam 90% dintre chestiile care se întâmplă pe-aici. Şi ne-am gândit că, la fel ca noi, nişte băieţi au ieşit să se bucure în linişte de-o bere, doar c-o venit ursu’ peste ei. Ăia mai ageri de picior au dispărut, unu’ s-a cocoţat pe stâlp pentru a scăpa de urs. Dar, pentru că era un urs care voia doar să facă nişte caterincă, după ce l-a zgâlţâit pe prizonierul suspendat cât să-i ajungă inima-n gât, a început să arunce în el cu pietre. Probabil că tipul şi-a borât inima când ursu’ a spart primul bec şi a leşinat când l-a crăpat şi pe-al doilea.

2. Realitatea. Oamenii cu bun-simţ de regulă se înconjoară cu oameni de aceeaşi factură. Dacă stai prea mult sub această plapumă confortabilă vei începe să crezi că şi restul lumii e la fel, că trăim într-un paradis al oamenilor cu bun-simţ, în care la teve ni se arată doar excepţiile. Mno, din păcate, nu-i tocmai aşa. E posibil ca tu să fii, de fapt, excepţia. Dar, cum ziceam, trăind prea mult doar în lumea ta, uiţi că mai există şi „lumea ailalată”. Iar becul a încasat-o de la lumea ailaltă. Pentru că aşa se practică „dincolo”, unde masculinitatea se afirmă prin puterea de a sparge un bec. Nu vreau să-mi imaginez ce miştouri şi-a luat tipul care nu a vrut să fie mai prejos decât masculul alpha, dar a nimerit becul celălalt doar tangenţial, fracturându-l puţin. S-a râgâit mult în seara aia, s-au făcut glume proaste şi s-a spart un bec şi ciuntit altul. A fost o seară tristă.

Am plecat oarecum abătuţi de pe dealul de lângă Pescăruş. Ne gândeam că lumea ailaltă e într-o expansiune puternică şi că noi rămânem în urmă.

Anunțuri

Ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s