De ce Livada Poştei?

Ca student de provincie rămas să fie student în provincie, am avut de-a lungul anilor foarte mulţi colegi din alte oraşe ale ţării, majoritatea adresându-mi următoarea întrebare: de ce se cheamă Livada Poştei… Livada Poştei? Pentru că aici au fost nişte copaci cândva şi locul arăta ca o livadă. Care aparţinea poştei. Iar cum noi braşovenii suntem foarte direcţi când vine vorba de a da denumiri, i-am spus simplu: Livada Poştei.

Mă rog, nu ştiu sigur dacă într-adevăr livada aparţinea poştei sau a fost denumită astfel doar pentru apropierea de respectiva instituţie, dar Livada Poştei e un nume emblemă pe care imediat îl asociezi Braşovului. Acuma, nu ştiu ce livezi şi-or fi imaginat colegii mei. Eu le-aveam în minte pe alea văzute prin fotografii de de mult, în special una în care un domn îşi citeşte ziarul (probabil Gazeta de Transilvania) pe o băncuţă la umbra livezii.  Apoi, mai e şi cea de jos, realizată în 1966 din hotelul ARO Palace, care îţi dă măsura dublei goliciuni a Livezii zilelor noastre. Întrebarea e simplă: s-a meritat?

Via Oraşul Memorabil

 

În fotografie, primul copac din stânga, din rândul din faţă încadrat de străzi, e cel lângă care o aşteptam pe M. în liceu (2006-2007) în aproape fiecare dimineaţă. Da, când eram la liceu, Livada se scria şi rostea fără ghilimel, chiar dacă între timp fusese ciuntită niţel.

Anunțuri

7 gânduri despre „De ce Livada Poştei?”

  1. Era locul unde mai exact pasteau caii postei – aceasta este originea denumirii. Livada Postei isi trage denumirea din germanul „Postwiese” si este denumirea pentru terenul dinspre deal, dincolo de paraul bagat apoi in subteran. Partea ce se vede in fata imaginii era Parcul Rudolf, nicidecum Livada Postei.

  2. Răzvane, acolo lângă copacul tău exista o cabină telefonică de unde, cu fise de 25 de bani, îmi sunam iubita pentru a ne da întâlnire în… Livada Poştei. Bine, dar asta se întâmpla cu vreo 15, 20 de ani înainte ca M. să vină la ţnt’lnirea cu Dobrică.

  3. Apropo de nostalgia cabinelor telefonice in care a ramas cate o bucata din sufletul nostru.
    Cand s-a facut poza asta, si inca multi ani dupa, cu 25 de bani puteai vorbi oricat de la telefoanele publice. Nu exista limita de timp. Tot asa, la telefoanele fixe de abonat se taxa doar convorbirea „la bucata” – nu existau impulsuri sau minute. Sa tot fii indragostit in asemenea conditii…

Ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s