Îi știți pe toți

Când eram prin liceu mi se întâmpla foarte des să fiu chestionat dacă îl ştiu pe cutare sau cutare. Le ziceam colegilor că-s din Noua: „aaa, îl ştii pe George?” Făceam ochii cât cepele la care interlocutorul meu simţea nevoia să completeze: „George de pe Frasinului”. Stăteam, cugetam, meditam la toţi posibilii Georgei pe care i-am cunoscut de-a lungul vieţii mele de până atunci, dar unul din cei doi George pe care-i ştiam fusese coleg cu mine în 1-4 şi nu eram sigur dacă stă sau nu pe Frasinului, iar celălalt stătea pe aceeaşi stradă cu mine, la scara A. Nu, nu-l ştiu, răspundeam într-un final, trebuind apoi să îndur privirea dezamăgita a celui sau celei, de cele mai multe ori celei, din faţa mea. La naiba, mă simţeam prost că nu-l ştiu pe George de pe Frasinului, în clipa aia mi-aş fi dorit să-l ştiu pe George, să ştiu povestea vieţii lui, să ştiu care sunt visele şi aspiraţiile sale. Dar George de pe Frasinului a rămas un mister pentru mine.

Apoi, în aceeaşi categorie intră Bebe, Ţache, Gigi sau Jean. Mi se părea că nu există grup în România asta care să nu aibă un Bebe şi care pe deasupra să nu mai ştie un alte Bebe dintr-un alt cartier. „Servus, eu stau în Craiter. Stai în Noua? Înseamnă că tre’ să-l ştii pe Bebe”. Rămâneam perplex când mi se spunea că „trebuie” să-l ştiu. Mă gândeam că tipu’ tre’ să fi fost un erou sau cel puţin băieţaş de cartier de ar trebui să-l ştiu. Dar, pana mea, răspundeam cu acelaşi „nu ştiu, cu cunosc”, iar confratele meu de dialog mă privea de parcă i-am spus că 2+2 fac 35 în perioadă.

Chiar devenise un chin pentru mine treaba asta, aşa că ori de câte ori întâlneam persoane noi, încercam să evit să le spun de unde sunt pentru a nu mă mai confrunta cu privirea lor dezamăgită de gradul meu redus de cunoaştere. Totuşi, când discuţia aluneca, invariabil, spre topicul „locului de baştină” şi eram întrebat dacă îl ştiu pe Jean, răspundeam că „da, îl ştiu”.
– Ei,da?!? Îl ştii pe Jean de pe Nucului?.
– Da, îl ştiu pe Jean de pe Nucului. Ăla care stă mereu prin faţa blocului, nu? (toţi stăteau în faţa blocului).
– Da, da, da! El e!
– Ca să vezi, ce chestie. Auzi, da’ ştii cu se ocupă Jean în ultima vreme că nu prea l-am mai văzut?
– Păi cu ce se ocupa şi de obicei. Stă, mai face una, alta.
– Hmm, ar fi bine să fie așa. Eu am auzit că ar fi intrat la pârnaie.
– Pe bune?!? De la cine?
– Bebe din Tractoru’ mi-a zis.
– Nu pot să cred! Săracu’ Jean…
– Da, na, eram cu Bebe, Gigi din Steagu’ şi Ţache de pe Prunului la o bere când ne-a sunat George şi ne-a zis că l-a luat garda.
– Băi nu-mi vine să cred, ce nasol. Era băieţaş Jean. Auzi, da’ care George v-a sunat?

Au revoir!

Anunțuri

Ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s