Cum înțeleg unii să facă jurnalism

Poate unii știți, poate unii nu știți, dar în week-end-ul recent încheiat s-a jucat pe terenul sintetic din Parcul „Tractorul” a treia ediţie a Turneului „Ibrahim Dossey”, o competiţia fotbalistică organizată în memoria fostului portar al FC Braşov, Ibrahim Dossey, şi care şi scop caritabil, banii strânşi din taxa de participare a echipelor fiind donaţi soţiei şi fiicei lui Dossey, Ioana şi Jennifer.

Dar nu despre turneu e articolul de faţă, ci despre modul în care unii înţeleg că se face jurnalismul. Mă seacă la culme, îmi face greaţă şi trezeşte din somn neanderthalul din mine tupeul jegos al unora care se pretind jurnalişti şi, culmea culmilor, mai şi iau bani pe treaba asta, în vreme ce unii care chiar ar face cu drag şi implicare meseria asta, au pe frunte scris mare de tot „şomer”.

Că să trec la subiect. Duminică după-masă, pe la vreo 3 jumate s-a încheiat Turneul „Ibrahim Dossey”. Câştigătorii au fost premiaţi, perdanţii au fost consolaţi şi tuturor li s-a mulţumit pentru participarea şi contribuţia adusă la acest eveniment. În cele trei zile de turneu, doar doi oameni din presa locală au fost prezenţi la turneu. Un băiat de la Nova TV, care a participat cu o echipă de fotbal, şi un băiat de la RTT care a făcut o ştire la teren în prima zi a turneului, vineri. N-am nimic să le reproşez celorlalţi jurnalişti de sport din oraş care nu au băgat în seamă turneul, fiecare îşi ştie propriile priorităţi. Dar nu accept să fiu luat de prost şi de fraier!

După ce turneul s-a încheiat duminică şi mergeam cu băieţii să ne destindem şi noi la o bere, un prieten îmi spune că l-a sunat un jurnalist de la Transilvania Expres care l-a rugat să mă roage să-i trimit şi lui nişte poze de la turneu şi informaţii ca să facă o ştire şi să o dea în ziar. I-am zis prietenului meu: spune-i că-i dau muie. După ce am stat trei zile în frig ca să fac poze, să-mi fac impresii despre meciuri pentru a putea scrie nişte cronici mai mult sau mai puţin reuşite şi pentru a mă ocupa de bunul mers al evenimentului, un căcăcios care n-a avut nici măcar bunul simţ să-şi mişte curu’ sleios măcar o zi în Tractorul ca să vadă ce se întâmplă pe acolo, „mă roagă” să-i dau material pentru o ştire. Până şi efortul de a intra pe blogul turneului şi de a citi ce s-a scris despre cele trei zile de turneu era un efort prea mare. Trebuia să dai nişte click-uri, să aştepţi să se încarce pagina, şi să-ţi faci SINGUR ştirea.

Dragul meu, dacă erai în faţa mea atunci când mi-a zis prietenul meu despre aşteptările tale, ţi-aş fi dat numai pumni în cap şi mă durea în pernă dacă făceai şi campanii de presă despre cum te-am modificat să mănânci numai cu paiu’ pentru tot restu’ vieţii tale. Infectule!

Anunțuri

Ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s