Poveşti cu soldaţi: din plastic

Veteranul povesteşte.

„Da, nepoate, hai să-ţi spun cum a fost în iarna aia. Ne-a trimis generalul să inspectăm linia inamică. Se zvonise că au adus ăia o nouă armă pe front, ţinută în Penarul de Plastic, şi trebuia să aflăm despre ce e vorba mai exact. Cu câteva ore mai devreme, un spion de-al nostru se inflitrase în baza lor de sub Scaunul de Lemn pentru a sabota arma secretă, trebuind să planteze o Petardă în trei trepte. Dar cum nimeni nu a mai primit vreun mesaj din partea lui, trebuia să ne aşteptăm la ce mai rău: misiunea lui să fi eşuat şi el să fi fost omorât.

După ce am trecut prin Depresiuna Pernii, am urcat sus de tot pe Vârful Plăpumii, de unde aveam o vedere excelentă asupra întregului dispozitiv inamic. Dar ei nu ne puteau observa pe noi, ceea ce era excelent. Brigada noastră era formată din 5 ostaşi. Un radiofonist, doi soldaţi, eu cu Titi Nebunu’, un sergent şi un ofiţer. La un moment dat, sergentul îl observă prin binoclu pe spionul nostru, care era ţinut în curtea interioară şi torturat. Totuşi, era un semn de bine dacă băteau la el şi nu-l omorâseră încă. Însemna că nu fusese depistată adevărata lui misiune şi că erau toate şansele ca Petarda să fi fost plantată în Penar. Ne decidem să nu transmitem încă nimic la Comandament ci să aşteptăm ora la care era programată explozia. Cu ochii pe secundar, numărăm clipele rămase şi, spre bucuria noastră, un BUM puternic, o explozie, cutremură munţii. Radiofonistul transmite imediat coordonatele la Comandament, şi aceştia lansează un puternic foc de artilerie cu Struguri, urmând a lansa imediat şi atacul decisiv asupra taberei inamice. Sub Scaunul de Lemn era un fum gros. Ne punem să coborâm repede de pe Vârful Plăpumii cu snowbordurile pentru a crea puţin haos printre inamicii încă buimăciţi de le explozia puternică şi pentru a-l salva pe Nicolae, spionul nostru. Ne infiltrăm pe nesimţite în bază şi pornim în căutare lui Nicu, eliminând orice inamic ne apărea în cale.

În tot acest infern, sergentul îşi pierde o parte din mâna stângă iar eu sunt rănit la picior, dar ne continuăm misiunea de salvare. Între timp, trupele noastre erau deja la porţile inamice, angajându-se în lupte corp la corp cu apărătorii. Sunetul mitralierelor şi al obuzelor creează o muzică sinistră care parcă te ameninţă că partitura se va încheia imediat pentru tine.

Reuşim să-l găsim pe Nicu, avea piciorul stâng retezat de la genunchi în jos din cauză că a fost prea aproape de locul detonării astfel încât transportarea sa la loc sigur este o sarcină dificilă. După ce un tanc de-al nostru aruncă în aer la timp un cuib de mitralieră care se pregătea să ne facă fundu’ ciur, ne croim loc printre fum, explozii şi cadavre spre o ieşire. De acolo, am urcat iar prin Munţii Patului, târându-l pe Nicolae pe o targă improvizată până la Comandament unde toţi am primit primul ajutor, fiecare având o rană mai gravă sau mai puţin gravă. Dar, la sfârşitul zilei, eram bucuroşi că ne-am îndeplinit misiunea şi l-am salvat pe Nicolae.”

Anunțuri

Ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s