Cu berea prin Roma

N-o să vă zic ce mişto a fost în Roma şi pe unde am umblat. Cel puţin nu acum. Cum sunt mai excentric din fire, cu ocazia aceastei vacanţe romane am pus bazele unei colecţii care sper să devină ceva frumos: etichete de pe sticlele de bere.

Pe bune, da’ ce-are?!? Ori de câte ori am ieşit la plimbare prin Cetatea Eternă şi m-am oprit la o bere, mi-am luat o bere diferită, atât pentru a-i testa aroma, cât şi pentru etichetă.

Staropramen (Cehia), Adelscott (Franţa), Ceres (Danemarca), Bjorne Beer (Danemarca), Birra Moretti (Italia), Tennent’s (Scoţia), Ichnusa (Italia).

În ordinea numerelor de pe tricou, cele mai mişto au fo’:
1. Tennent’s. Cea mai aromată bere pe care am băut-o vreodată. O pun pe primul loc, atât datorită modului în care bulele ei valsau pe o simfonie de Mozart cu papilele mele gustative, cât şi pentru capacitatea de a-mi potoli setea.

2. Birra Moretti. O bere de-a locului, fără impresii de brand extra-mega-super-şmecher, însă cu o capacitate de potolire a setei fantastică. Se simte un gust uşor dulceag, însă numai la final de tot, în rest, o bere care-şi face datoria.

3. Adelscott. Cine-ar fi crezut că francezii sunt capabili să facă o bere chiar bună de băut? Berea asta e obţinută din malţ de whisky scoţian. Nu e făcut să-ţi potolească setea, ci e făcută pentru a fi savurată. La începutul degustării, aroma de whiskey se simte destul de bine, pentru ca spre final să simţi o aromă… afumată. O experienţă interesantă pentru simţuri.

4. Bjorne Beer. Are un urs polar pe etichetă, aşa nici nu vreau să mă gândesc ce conţine lista de ingrediente. Oricum, am luat-o şi băut-o mai mult pentru ursul de pe ambalaj care mă ducea cu gândul la Braşov, însă am sfârşit prin a fi plăcut surprins de gustul ei.

5. Ichnusa. Mă enervează numele, pentru că-mi face limba să se simtă ca pe bârnă la Olimpiadă. E o bere care, aşa cum spuneam mai sus şi despre conaţionala sa, îşi face datoria faţă de băutor. Setea trece, amarul se simte într-o proporţie care nu deranjează şi te simţi revigorat.

6. Ceres. Nu merită să fie chiar atât de jos în clasament, dar măcar e în top 5. Are acel ceva al berilor nordice (cum ar fi Tuborg şi Carlsberg), care când le bei, parcă simţi că o răcoare în suflet. Mă rog, nu e cea mai perfectă descriere a unei beri, dar merge.

7. Staropramen. Am băut-o mai mult pentru a vedea dacă se ridică la nivelul reclamelor şi promovării de care are parte. Nu se ridică. Are un gust finuţ şi o culoare frumoasă, e adevărat, dar aici se trage linie.

Anunțuri

2 gânduri despre „Cu berea prin Roma”

  1. Preferata mea e Bira Moretti. Poate şi pentru că mi se pare că-l au pe Caragiale pe etichetă. Plus e eu prin nord o găseam doar la sticlă de 66cl ceea ce mi se pare un gest foarte frumos din partea producătorului 😀

Ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s