Mica tragedie a zilei de 5 august, depăşită cu brio

De fapt, e oarecum impropriu spus „tragedie”, dat fiind că mai degrabă a fost o „alarmă falsă”. Însă, pe principiul „carpe diem”, poate fi catalogată ca fiind o mică tragedie. Mă rog, atât cât poate fi ea de tragică pentru o zi de vineri, cinci august, petrecută mare parte din ea în casă. Bine, bine, recunosc! Singuru’ moment când am ieşit azi din casă a fost ca să-mi iau nişte bere.

Şi culmea! Mica tragedie n-are nimic de-a face cu berea!!!

Firul epic
Scriam un articol pentru site-ul „stegarilor”. E o leneşă zi de vineri şi mi-am zis să le gâdil puţin orgoliul cu articolul ăsta. După ce l-am scris şi aveam o părere foarte bună despre ceea ce am scris, observ că nu sunt lăsat să-l public fiin’că nu-s logat pe blog. „Bă eş’ nebun?!?”, îmi zic, „cum adică nu mi-s logat? Da’ de intrat să-l scriu, cum am putut intra?”. Se pare că era o zi leneşă de vineri şi pentru tehnologie. Îmi şi imaginam nişte „nanoboţi” cu atitudine de cartier care şi-au zis „hai să-l ardem pe fra’er şi să ne distrăm un pic”. Numai că, ceea nu ştiau ei e că şi eu mi-s din cartier (Noua, bitch!) şi că o ştiu p’aia cu ctrl+c şi ctrl+v. Doar că în graba mea de a le arăta „nanoboţilor de cartier” cât de dibaci sunt eu cu „şmenurile” tehnologice direct din ghetou, pe lângă mişcarea sus numită aplicată pe text (ca să am un fel de back-up), mai dau un ctrl+c şi ctrl+v pe parola de logare în blog. Da, no ştiu pe de rost fiin’că e compusă dintr-un amalgam de cifre şi litere. Moment în care parcă i-am putut auzi pe „nanoboţii gangsta-tech” hlizindu-se de mişcarea mea plină infatuare şi eroare. Articolul de care eram atât de mulţumit era „pa!”. „Haha, coaeee, l-am făcut pă fra’er. Fii antenă la el ce nervos ie. Phahaha!!!”. Mdea, pentru moment chiar mă gândeam că m-au făcut. M-am asigurat că geamu’ de la dormitor e închis şi că nu mă poate auzi nimeni: ” ‘ga-mi-aş p%#a !!!”, a sunat eliberarea frustrăii. Recunosc, nu fără puţină ruşine, că m-am simţit al naibii de bine.

„You fuckin’ with me, you fuck with the best!”
După ce redobândisem calmul unui călugăr tibetan eram gata să analizez situaţiunea şi să văd ce pot face ca să-i las pe „nanoboţii de cartier” cu ochii în soare şi să fiu eu cel care râde la urmă. Poate că un hacker ar fi spart WordPress-ul pentru a-mi recupera articolul scris cu atât migală întru mândria „stegarilor” mei. Nu şi eu. Mi-am pus toată baza în săgeţica „de înapoi” şi după trei click-uri succesive literele articolului se vedeau din nou pe ecranul plin de praf al laptop-ului. Da, recunosc: este o victorie personală în lupta cu tehnologia tot mai agresivă. Pentru „nanoboţi” doar atât: in your face, suckers!!!

Anunțuri

Ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s