Tenebre din trecut

Zice-se că avem cu toţii umbrele noastre din trecut care ne bântuie. Nu ne lasă să uităm complet şi, din când în când, ne aduc aminte de ceea ce a fost şi de ceea ce am fost.

Nu mai ştiu exact, să fi avut vreo 11, 12 sau chiar 13 ani. Însă, ştiu sigur că eram la ţară, la Fălticeni. Holul mare de la uşa din spate, în capătul căruia trona un poster cu Naţionala României din 1994, era în zilele toride fieful preferat al muştelor. Dacă uşa era deschisă iar perdeaua trasă în prag le era imposibil să intre. Altfel, în caz contrar, nu se dădeau în lături de la refugiu.

Curios lucru, însă, acea zi nu era călduroasă. Ba, din contră, puteai crede că Noiembrie bate la uşă deşi calendarul spunea că suntem în luna lui Cuptor. Era un cer închis pe care valsau nori negri şi gri şi o ploaie mocănească bătea neîncetat pământul. Stăteam în prag pe un mic scăunel de lemn, îmbrăcat cu ce haine mai groase găsisem prin casă şi priveam afară. Perdeaua nu era trasă pentru că voiam să simt mai bine aerul ploii. Şi atunci intră prima muscă. Stăteam pe acel scăunel de lemn şi cu umărul sprijint de perete o priveam. Apoi, după ea, au urmat altele şi altele. Se iniţiase o petrecere destul de numeroasă în holul din spate. Apoi, am pus mâna pe un prosop şi am închis uşa. E greu să-mi amintesc. Nu „greu” pentru că ar fi trecut mult timp de atunci, ci „greu” pentru că am încercat să uit şi nu reuşesc. A fost un „Katyn” al muştelor, nici una nu a scăpat. Rând pe rând cădeau fără a avea nici cea mai mică şansă. Spre deosebire de noi, muştele nu au internet. Iar pe vremea aia oricum nu exista Twitter sau Facebook pentru a da share „masacrului” şi iniţia petiţii online. Nici acum, cu această mărturisire, nu cred că vor afla ce s-a petrecut acolo în acea zi de iunie şi nu le voi putea cere iertare. Muştele nu ştiu să „navigheze” pe internet.

De atunci am tot încercat să mă pocăiesc. Am lăsat mâncarea să se răcească pentru a scoate din bucătărie o muscă rătăcită sau am întârziat la un examen pentru a reda libertatea unei muşte ajunsă întâmplător prin sufragerie. Ştiu, însă, că nimic nu va putea răscumpăra ce s-a întâmplat atunci.

Anunțuri

Ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s