La țară: pisoii, rachiu’ şi câinii (Ep. 2)

În episodul de astăzi vom trata aspecte ceva mai idilice. Este vorba despre puii de mâţă, rachiul moldovenesc şi nişte câini care cică-s fraţi.

Din ce am înţeles, idea asta de moldovean sau bucovinean e asemănătoare cu cea de transilvănean sau ardelean. Adică e vorba de o chestie de nuanţă foarte fină. În fine, până părăsesc meleagurile lui Ştefan voievod poate o să lămuresc şi aspectul ăsta. Revenind la tema acestei postări.

În primu’ rând, despre puii de mâţă. Sunt patru la număr şi stau în podul casei. Au loc berechet să alerge ca nişte mici tigrişori ce sunt fără riscu’ de a fi ciocăniţi în cap de găini sau cei doi cocoşi. Fiind pisoi de la ţară au şi o mamă care ţine la ei. Mă-sa lor e gri iar seara, când Moş Aurel urcă în pod să le pună lăptic, se adună toată familia în jurul castronului. Mama lor ia câteva guri de lapte apoi veghează ca nu cumva dubiosu’ cu aparat foto să încerce ceva aiurea. Tatăl este unul absent, preferând să alerge după alte cozi de mâţă în loc să aibă grijă de buna creştere a pisoilor. Un bulangiu cu blană, ce să mai…

Buuun, băieţi, acum să trecem la lucruri serioase în timp ce fetele încă se „aaaaa, ce drăăăguuuuţi” la pozele cu pisoii. Şi când zic treburi serioase mă refer la „whisky-ul” plaiurilor moldo-bucovinene: rachiul ! Dom’le, cât rachiu am băut de vineri şi până azi, n-am băut în toată viaţa mea. „Hai că masa-i gata… poftim un păhărel cu rachiu !”… „Aţi mâncat, să vă fie de bine… poftim un păhărel cu rachiu !”… „Te-ai trezit, bună dimineaţa, poftim un păhărel cu rachiu !”. Desigur, „un păhărel” e un fel de-a spune. Da’ nu mă plâng ! Tulai Doamne cât îi de bun şi, curios lucru, nu mă-mbăt. Secretu’ e să nu bei păhărelu’ din mai mult de trei gâturi. De la patru gâturi în sus te-ai putea crede mai uşor de cât eşti de fapt, lucru de nedorit când wc-ul are o podea şubredă.

Moldovenilor le-a plăcut berea de la munte în timp ce ardelenii s-au împrietenit cu rachiul (bidonul din stânga, pentru necunoscători). Măcar ăsta e un aspect pozitiv al Unirii de la 1918. „Let’s all get drunk tonight !”

Iar acum, despre căţei. Pe unu’, cel negru, îl cheamă Bursuc, iar pe celălalt Bobiţă. Deşi nu seamănă deloc unu’ cu altu’, cică ar avea aceeaşi mamă, adică-s fraţi. Bobiţă e mai mic din punct de vedere al vârstei şi mereu aleargă de bezmetic. Frac’su, ca orice frate mai mare care ţine la ghindoc, nu ezită să se alerge cu el prin curte şi să se joace. Evident, ca să pot merge prin curte liniştit, fără ca ei să-mi ia măsura la picior, a trebuit să le arăt că „I’m their brother from another mother” cu nişte felii de chec. A funcţionat.

Things will never be the same again. Zicala „te înţelegi precum câinele cu mâţa” ar trebui înlocuita cu una de genu’ „te înţelegi precum Răzvan cu Delia”. Eee, ia zi Anda, bună asta, e că?
Me gustas tu…
Anunțuri

Un gând despre „La țară: pisoii, rachiu’ şi câinii (Ep. 2)”

  1. Salut, Razvane. Am dat intamplator peste blogul tau si imi place ceea ce faci. M-am delectat in weekend, citindu-l si vizinandu-ti filmuletele si animatia. Eu am un studio de productie video pe Zizinului. Daca te-ar interesa o colaborare suna-ma la 0744.548.596 sau trimite-mi un e-mail pe office@tvadvertising.ro. Cu stima,Nicolae GoiaTabu Production

Ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s