Moartea se află pretutindeni

Eram pe la magazinul Clarisa și mergeam spre stație, să iau „şaptişpele” şi să mă duc la facultate. Văd o siluetă cu aripile desfăcute. Îmi captează atenţia datorită graţiei cu care pluteşte. E un uliu. Îi admir zborul şi îl urmăresc. N-am mai văzut până acum un uliu aventurându-se printre blocuri. Intră în picaj. De pe un gard un porumbel îşi ia şi el zborul. Lupta este inegală. Virajele sunt strânse şi rapide dar silenţioase. E ca şi cum un avion de vânătoare ar ataca un avion sanitar. Eram curios să aflu deznodământul confruntării dar ambii combatanţi dispar după magazin. Tind să cred că uliul a câştigat. Ştia ce vrea şi era ferm hotărât să-şi atingă obiectivul. Porumbelul a fost luat prin surprindere şi a reacţionat haotic fapt ce i-a conferit şanse minime de supravieţuire.

Ajung în staţie şi văd doi ulii zburând spre pădure. O vrabie plină de tupeu zboară la câţiva metri de ei. Unul din ulii iese din „celulă” şi se îndreaptă spre ţintă. La nivelul solului se simte adierea vântului. La altititudinea aceea vântul bate mult mai tare. Natura favorizează vrăbiuţa. Uliul încearcă o ranversare dar nu poate executa manevra complet din cauza curenţilor de aer. Vărbiuţa, dând energic din „motoare” şi ajutată de vânt, reuşeşte să degajeze lupta. Uliul revine în formaţia ce dispare apoi în pădurea îngălbenită şi ruginită.

Anunțuri

Ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s