În Crossroads

Acum două ore jumate m-am trezit și eu. După 8 ore de serviciuși 4 ore de zbenguială cam ăsta e efectul. Dar nu mă plâng, din contră, la mai mare.

Nu prea știu cum să scriu articolul ăsta pentru a surprinde toate detaliile unei zile ce a început vineri la 4 după masa și s-a încheiat sâmbătă dimineața la 4,30.
Ziua a decurs normal. Am aflat că o colegă și-a dat demisia și deși inițial credeam că e o glumă până la urmă m-am lămurit că e pe bune faza. În fine. Am dat apoi un test ce avea menirea de a cerne un pic sita. La primul test 3 din 18 au picat. Printre aceștia mă număram și eu. Trebuia obținut un punctaj de peste 75% și nu reușisem să depășesc bariera. Nu pot să spune că m-am pregătit mai special pentru testul de ieri, ba chiar n-am citit mai nimic. Dar totul s-a terminat cu bine și sita n-a avut ce să cearnă. Într-un fel mi-ar fi părut rău să-l pic, deși gândul demisiei mă bântuie continuu, pentru că era o chestie pentru mine, să știu că pot să trec și un test de genul ăsta.

Toată lumea fericită. Pe seara, pe la 11, ne-a dus Raluca din nou pe „plantație” să vedem cum se descurcă lumea cu americanii făr’ de net sau cu alte inconveniente. E o chestie mișto să asistăm și noi la apeluri pentru că ne deconectăm. În principal vedem că a vorbi și a-i explica unuia de peste ocean ce să facă și cum să facă nu este chiar așa de speriat. De fiecare dată am ieșit de pe „plantație” mai bine dispuși și mai optimiști. Totul ține de psihic până la urmă. Și aseară, înainte de părăsi etajul 1, ne-am coalizat cu agenții vechi pentru a merge la o detașare totală: Crossroads. Eu, inițial, nu vroiam să merg. În primul rând pentru că nu aveam bani. Îmi luasem înainte să ajung la servici un film pe dvd, „Premiera”, din Gară și mai aveam doar 5 lei. În cele din urmă am zis ce naiba, hai că vin și eu cu voi.

De aici, sincer să fiu, nu prea știu cum naiba să mai scriu. Am unit câteva mese la subsol. Am umplut apoi mesele cu sticle și halbe cu bere, am pus apoi stăpânire pe ringul de dans. Cu ocazia asta am observat că m-a cam lăsat condiția fizică. Dacă la banchetul din a XII-a dansam în continuu, acuma mă cam lua cu febră la picioare. Dar am tras de mine pentru că atunci când ai parte de muzică precum cea din Crossroads dansezi și-n limbă. Sergiu a concluzionat poate cel mai bine situația: „18 degenerați adunați laolaltă, trebuie să-i mumțumim CGS-ului pentru asta.” Curios, în clipa în care mi-a zis asta mă gândeam la tipa din taxi, pe care am dus-o undeva prin Tractorul și care mi-a luat primul interviu. Mi-a zis în felul următor: „te-am recomandat să te aleagă pe tine pentru că ești băiat serios.” Poate că sunt, uneori. O altă chestie interesantă și cu tâlc a fost rostită de Dirty Diana când a văzut-o pe Oana căutând niște suc pe masă: „nu ar trebui să se aștepte să mai găsească suc pe masă după 3 dimineața.” Episodul din debutul serii, în care au fost implicate cele două Andree… ei bine, le las pe ele să detalieze, dacă vor.

A fost frumos. Deși Joe Cocker zicea „baby take of your shirt”, nu știu cum se face că băieții au fost cei debarasați de materialul textil. „La naiba, ați dezbrăcat grasul!”, am exclamat când mi-am văzut maieul pe umerii Silviei. Gata cu secretele din acea clipă.

Cam asta ar fi, așa, foarte pe scurt, despre evenimentele de aseară. Cine are vreo completare de făcut să-i dea bice.

Anunțuri

Ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s