Poezii din cer

… sau aviatorul poet. Este vorba despre Gheorghe Mociorniță, pilot român de vânătoare în cel de-al Doilea Război Mondial care pe lângă talentul său în a doborî bombardiere americane avea și un talent remarcabil pentru poezie. Cel puțin așa au zis și zic cei ce chiar se pricep la poezie.

Articolul de față se adresează în special iubitorilor acestei forme de artă.
Aveți mai jos câteva pozeii semnate de locotenent aviatorul Gheorghe Mociorniță din perioada în care lupta în înaltul cerului.

„Se făcea
că eram dincolo
de cerul pământenilor.

Tălăzuiri de basm
încremeneau sub noi
aprinse
de focuri argintii

În stol
pluteam alineat
cu alte păsări din Valahia
și toți purtam pe aripi
macii,
grâul câmpului,
seninul ciocârliilor.

Străfund,
cu mâna streașină
ne urmăreau Carpații.

Un freamăt scurt!
Deasupra roiesc
bondari de staniol.

Mai strânși
într-un ocol, grăbit
am căutat spre ei.

De peste nouă mări și nouă țări
zburau măestre păsări
cu două cozi și două capete
și nu știu ce vroiau să capete
c-au săgetat spre noi flămând.

Ne-am învoltat în sus
lăsându-le să tracă,
dar s-avântau rotund
pe treptele văzduhului
și răsucit
cădeau din nou.

Boltiri,
alunecări prelungi,
țâșniri piezișe.
Cu brațele deschise larg,
rotesc sirene aeriene
prin undele tăriilor.

Văd doi necunoscuți,
grăbind năpârci,
în urma unuia de-al nostru.
Cu ce gând?
Atunci
din pumnul de plugar al străbunicilor
le-am înșirat în drum grăunțe de văpaie
și le-au primit adânc în măruntaie.

Pe rând
s-au răsturnat cu pântecul spre soare,
iar goana li s-a frânt
în arcuri de ogivă.

Din miezul cerului
în sfredel
căutau un drum spre lanurile noastre.
Iar macii înfloriți
le pâlpâiau prin pene.”

„Vis” – mai 1944
Lt. av. Gheorghe Mociorniță
Gr. 2 Vânătoare

„… Și zările-s atât de largi!
Colea sub noi
Și steiurile Tatrei
Și culmile din Matra.
Doar ochii ne hotărnicesc privirile.

A nins pe-aici,
Iar petele roșcate sunt păduri.
Prin largul alb al văii,
Sajo s-a răcit de-a binelea.
Tăcut înumăr clipele,
Măsor nemărginirile…

De-acuma…
Pe-o aripă,
Deșurubăm înaltul,
unul după altul,
cădem pe scara turnului.
Turnul zădărniciei…

Vrăjită de vârtejul nostru
Coloana s-a oprit.

Cercuri arzânde condamnă…
Bolizi, scuipăm cu stele,
Mărgele de sânge.

Pe undeva or conteni
destule așteptări,
Vor curge alte lacrimi…

… Zările-s atât de largi,
Motorul cântă, cântă,
Și cântecul e-n mine,
Iar eu sunt cântec,
Cântecul Orb al Destinului.”

„Cântec” – Cehoslovacia, ianuarie 1945
Lt. av. Gheorghe Mociorniță
Gr. 2 Vânătoare

Ora 12,58 a zilei de 21 aprilie 1945… lt. av. Gheorghe Mociorniță a căzut pe câmpul de onoare.

Nu mai știu pe ce site am găsit fișierul din care am preluat aceste poezii și în care sora aviatorului, Maria Mociorniță, povestește despre fratele ei. Oricum, dacă este cineva interesat să-mi dați de știe și vi-l trimit.

ARIPI ÎNTINSE

Anunțuri

Ce zici?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s