Dileme de buncăr

Eşti înconjurat într-un buncăr de tun, servanţii (ăia de servesc tunul cu proiectile) şi cine naiba o mai fi pe-acolo se cară pe undeva, iar tu tre’ să rămâi pentru cine ştie ce motiv. De dragul imaginaţiei, ca să-i ghidezi prin radio pe evadaţi, fiindcă tu ai vedere bună de la înălţimea aia.

No, şi rămâi în buncăr tu cu o staţie de emisie-recepţie şi un pistol cu două gloanţe.

  1. Foloseşti ambele gloanţe ca să tragi în ăia care vor intra peste tine la un moment dat?
  2. Când îi auzi că se apropie, tragi un glonţ în aer şi apoi te întinzi pe spate în scaun şi te prefaci sinucis, ca atunci când ăia se uită pe vizorul uşii încuiate să-şi zică „ah, plm, s-a omorât ăsta, n-are rost să mai spargem uşa, hai la următoarea”. Apoi, când eşti sigur că au plecat ăia, te tirezi şi tu.

Ce şanse de reuşită ar avea a două variantă?

Dileme de buncăr

Și când războiul va veni

Mă gândesc că-i doar o chestiune de timp până când toată treaba va deveni pe față, cu soldați, forțe terestre, navale și aeriene așezate pe fronturi bine stabilite și ușor de reținut pentru viitori studenți la istorie.

Și liceenii care vor da bacul peste o sută și de ani se vor întreba „bă, cum naiba a fost posibil să se lichideze ăia în așa hal?”. Nu știu, bă! Dacă citești asta din anul 2100 și ceva, află că același lucru ne întrebam și noi. UE părea treabă solidă, chiar și după plecarea Marii Britanii, Rusia doar ambițioasă, iar nimeni n-a crezut prea multe despre izolarea auto-impusă de Statele Unite. Io probabil c-am murit câțiva ani mai târziu pe vreun front de Est, deși n-am tras în viața mea cu arma. Voi afla când voi muri pentru ce-am murit mai exact, acum habar n-am.

Oricum, ține minte o treabă. Niște labe făceau bășcălie pe timp de pace de armata română. Că-i vai morții ei, că-i inexistentă, că ne calcă rușii pe cap din două mișcări. Pe labele astea probabil le-am scos din pivnițe peste câțiva ani, pișate până la piele, implorându-ne să nu le lăsăm în urmă. S-au uitat dubios la uniformele noastre cu inscripții românești, dar americanii și polonezii deja fuseseră pulverizați, n-aveau pe cine altcineva să mai aștepte.

Meștere, voi fi  murit undeva pe un front de Est, sau Sud, sau Nord, sau chiar Vest, morții ‘mă-sii, şi când Erdogan, Putin, Le Penn, Holland, Trump, Clinton, Merkel vor face congresul de pace, adu-ţi aminte, chiar dacă cărţile de istorie nu pomenesc, că io şi mulţi alţii ca mine, care odată au fost ca tine, acuma nu mai sunt din cauza pizdelor astea care acum vorbesc de pace.

Și când războiul va veni

Another one drives a Duster

Mbă, nuş, poate eram io în comă sau ceva, dar nu-mi amintesc ca internețul românesc să fi duduit când a apărut reclama asta la Dacia Duster la începutul anului.

Tum, tum, tum… tu, tu, tu, tu-tum! Și iac-așa mâine aș vrea să-mi iau un Duster, doar datorită reclamei. O să înceapă dealer-ul să-mi spună de motorizare, dotări și finețuri, iar eu o să-l grăbesc să facă actele și să mi-o dea mai repede, ca am CD-ul ăsta cu piesa asta pe care vreau s-o ascult în timp ce conduc.

Și io nici măcar n-am carnet.

Another one drives a Duster